Ursula von der Leyen și Volodimir Zelenski. Foto: BBC.com
Uniunea Europeană a încheiat, în noaptea de 18–19 decembrie 2025, o rundă de negocieri intense la nivelul Consiliului European, prin care s-a decis acordarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro Ucrainei pentru perioada 2026–2027.
Acesta reprezintă unul dintre cele mai mari pachete financiare acordate vreodată unui stat aflat sub presiunea unui război de agresiune. Decizia a fost adoptată formal cu unanimitate, însă 3 state membre – Ungaria, Slovacia și Republica Cehă – și-au exprimat rezervele și au negociat să nu contribuie direct la împrumut.
Ce prevede acordul UE
UE va contracta un împrumut comun de 90 de miliarde de euro pe piețele financiare internaționale, garantat prin bugetul comun al blocului. Banii vor fi transferați Ucrainei sub formă de împrumut nerambursabil pe termen scurt, cu scopul de a susține stabilitatea economică și capacitatea de apărare a Kievului.
Un element esențial al acordului este că Ucraina va rambursa împrumutul în măsura în care va primi efectiv despăgubiri de război de la Rusia. Dacă aceste despăgubiri nu vor fi achitate, UE își rezervă dreptul de a folosi activele rusești înghețate ca sursă pentru rambursare. În acest fel, pachetul asigură sprijin financiar imediat Ucrainei fără a pune țara în dificultăți în lipsa plăților de despăgubiri.
Inițial, liderii UE vizau utilizarea directă a activelor rusești înghețate, care însumează peste 210 miliarde de euro, dar negocierile au eșuat din cauza complexităților juridice și financiare, iar statele care dețin aceste active au cerut garanții clare înainte de a permite folosirea lor.
Președintele Consiliului European, António Costa, a declarat: „Avem un acord. Ne-am angajat, am livrat”, consolidând mesajul că sprijinul pentru Ucraina rămâne o prioritate centrală a Uniunii Europene.
Țările care nu vor contribui direct
Deși decizia a fost adoptată formal de întreaga Uniune, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă au negociat un „opt‑out” și nu vor oferi garanții bugetare sau fonduri directe pentru împrumutul de 90 de miliarde de euro.
Motivațiile sunt diverse:
Ungaria, condusă de Viktor Orbán, menține o poziție sceptică față de sprijinul financiar masiv pentru Ucraina;
Slovacia, condusă de Robert Fico, a criticat sprijinul militar și financiar pentru Kiev și cere prioritizarea soluțiilor de pace;
Republica Cehă dorește să limiteze impactul asupra propriului deficit și cote de contribuție.
Excluderea celor trei state nu a împiedicat adoptarea pachetului, deoarece alte state membre au garantat împrumutul, folosind mecanisme de cooperare consolidată.
Cum se aliniază România
România a susținut ferm această inițiativă și s-a aflat printre statele care au pledat pentru sprijin predictibil pe termen mediu și lung pentru Ucraina. Bucureștiul a argumentat că sprijinul pentru Ucraina este nu doar un imperativ moral, ci și o investiție în securitatea și stabilitatea regiunii est-europene, având în vedere proximitatea geografică și presiunile directe asupra frontierelor UE.
Contribuția României va fi proporțională cu dimensiunea sa economică și cota de participare la bugetul comun al UE. Deși suma exactă urmează să fie stabilită prin procedurile interne, oficialii români au reiterat angajamentul față de solidaritatea europeană, echilibrat cu constrângerile bugetare interne.
România a acordat deja sprijin semnificativ Ucrainei prin ajutoare umanitare, asistență militară și finanțări directe, estimările indicând că până în 2025 sprijinul total acordat de București se ridică la peste 1,5 miliarde de euro, aproximativ 0,6% din PIB.
Reacții și impact
Decizia UE a fost salutată de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, care a descris acordul ca un semn de „solidaritate și angajament pe termen lung” în războiul cu Rusia.
Analiștii atenționează că refuzul unor state membre de a contribui poate crea precedente pentru viitoare decizii privind bugetul comun sau politica externă. În același timp, susținătorii pachetului subliniază că sprijinul ferm pentru Ucraina nu doar că ajută Kievul să reziste, ci previne și instabilitatea regională care ar putea afecta direct state precum România și alte țări din Europa Centrală și de Est.