Într‑un context marcat de presiuni economice tot mai evidente, preşedintele Confederaţiei Patronale Concordia, Dan Şucu, i‑a propus premierului Ilie Bolojan introducerea unei măsuri inspirate din modelul german — cunoscută sub numele de Kurzarbeit — pentru a preveni concedierile masive şi a proteja locurile de muncă din România.
Dan Șucu a fost unul dintre marii susținători ai lui Ilie Bolojan și mai multe surse spun că premierul îi este dator, motiv pentru care ține destul de mult cont de doleanțele patronului de la Rapid.
Termenul Kurzarbeit provine din limba germană și se traduce aproximativ ca „muncă pe termen scurt” — dar în practică este un mecanism de muncă cu program redus susținut de stat.
În schemele clasice, angajatorii pot reduce orele de lucru ale angajaților ca răspuns la scăderea cererii sau la crize economice, iar statul compensează o parte din pierderea salarială a angajaţilor, astfel încât oamenii să își păstreze locul de muncă în loc să fie concediați.
Măsura este folosită de zeci de ani în Germania și în alte state europene ca un instrument de politică activă a pieței muncii. În esență angajații lucrează mai puține ore, angajatorii plătesc salariul proporțional cu orele efectuate, statul acoperă o parte din diferență — de obicei între 60% și 80% din salariul pierdut, contractele de muncă rămân în vigoare, iar angajații nu ajung în șomaj.
Această soluție a demonstrat eficiență în perioadele de criză economică — mai ales în 2008–2009 și în timpul pandemiei — atunci când sute de mii de locuri de muncă au fost salvate fără a crește șomajul.
După întâlnirea de la Palatul Victoria cu premierul Ilie Bolojan și alte părți sociale, Dan Şucu a subliniat că multe sectoare economice „simt mugurii unei crize” și că România se confruntă deja cu dificultăți care nu sunt doar importate de pe piețele internaționale, ci provin din probleme interne — precum cheltuirea nejudicioasă a banului public și o birocratizare excesivă.
În opinia liderului patronatelor măsura Kurzarbeit ar ajuta companiile să gestioneze perioadele cu cerere scăzută fără să recurgă la concedieri. O astfel de politică ar limita creșterea ratei șomajului în perioade de instabilitate. Angajații și familiile lor ar păstra cel puțin o parte din venituri, stabilitatea financiară rămânând mai mare decât în cazul pierderii locului de muncă.
România se află într‑un moment în care guvernul implementează un pachet larg de măsuri pentru redresarea economiei, inclusiv reformă fiscală și reorganizarea administrației publice. Premierul Ilie Bolojan a atras atenția asupra necesității reducerii cheltuielilor publice și eficientizării funcționării statului.
Totuşi, mediul de afaceri se confruntă cu dificultăți în sectoare precum HoReCa, automotive, mobilă și imobiliare — domenii sensibile la fluctuații ale cererii și costurilor. Dacă firmele nu găsesc soluții alternative pentru a trece peste perioadele mai dificile, riscul de concedieri este ridicat.
Deși România nu are în prezent un astfel de mecanism implementat la scară largă (și ar necesita schimbări legislative și financiare), modelul german oferă un exemplu relevant.
Compania raportează dificultăți economice — scădere temporară a cererii sau dificultăți financiare;
Se reduce temporar programul de lucru (ex. 20–50%);
Angajații lucrează mai puține ore, dar își păstrează contractele;
Statul plătește o parte din salariul aferent orelor neefectuate printr‑un ajutor de șomaj parțial sau alt tip de compensație;
Costul premiului de muncă pentru companii scade, iar acestea pot păstra forța de muncă pregătită pentru revenirea economică.
Rezultatul: în loc să concedieze angajați, firmele pot să‑și ajusteze cheltuielile cu personal într‑un mod flexibil și să evite pierderea capitalului uman.
Avantaje principale:
Protejează locurile de muncă fără a suprasolicita bugetul statului;
Susține puterea de cumpărare a angajaților și consumul intern;
Ajută la menținerea competențelor și a experienței în companii.
Critici și riscuri:
Statul trebuie să aloce fonduri pentru subvenții, ceea ce poate pune presiune bugetară;
Dacă măsura este folosită prea des sau pe perioade prea lungi, poate menține în funcțiune companii care, altfel, nu sunt viabile pe termen lung;
Implementarea legislativă necesită acorduri sociale și reglementări clare.
Propunerea lui Dan Şucu vine într‑un moment în care economia reală este supusă presiunilor: inflația, costurile de producție și incertitudinile privind consumul afectează tot mai multe companii. Introducerea unui mecanism de tip Kurzarbeit ar putea fi una dintre soluțiile inovatoare de politică economică care să îmbine nevoile statului, ale angajatorilor și ale angajaților — mai ales dacă este adaptată specificului românesc.
Totuşi, succesul unei astfel de măsuri ar depinde de formularea unei scheme clare de suport financiar, adaptarea legislației muncii și a legislației sociale, cofinanțarea din partea angajatorilor, pentru a împărţi costurile cu statul și dialog social constructiv între guvern, sindicate și patronate.