Într-o Românie care se trezește astăzi fără un Guvern cu puteri depline, după ce moțiunea de cenzură împotriva lui Ilie Bolojan a trecut cu un scor istoric de 281 de voturi, marea întrebare care bântuie holurile Ministerului Sănătății nu este despre cine va fi noul premier, ci despre unde au dispărut spitalele promise.
Alexandru Rogobete, secretarul de stat care a „păstorit” miliardele din PNRR, și care a fost ministru al Sănătății în ultimele 10 luni lasă în urmă o hartă a șantierelor care seamănă mai degrabă cu un muzeu al ruinelor moderne.
Când Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a fost lansat, România a vândut populației un vis: 22 de spitale noi (inițial 27) care trebuiau să fie gata până în vara lui 2026.
Astăzi, suntem în mai 2026. Termenul limită bate la ușă, Guvernul Bolojan a picat, iar realitatea din teren este un duș rece pentru milioanele de români care sperau la condiții civilizate de tratament.
News21.ro vă prezintă mai jos care este situația de pe șantiere și cum arată în viața reală spitalele de pe hârtie.
Dacă ne uităm pe cifrele oficiale „coafate” până ieri de echipa lui Rogobete, succesul pare palpabil. În realitate, succesul este unul singur și poartă numele Bistrița. Extinderea pavilionului Spitalului Județean de Urgență Bistrița este, într-adevăr, un proiect finalizat și funcțional, fiind „perla coroanei” cu care s-a defilat în toate comunicatele de presă.
Alături de acesta, unități mai mici de intervenție în Bacău (Pavilionul Municipal) și Vaslui (Spitalul nr. 2) au fost tăiate de pe lista „șantierelor în lucru” și trecute la capitolul „realizări”, deși vorbim mai degrabă de extinderi și reabilitări decât de spitale noi-nouțe construite de la zero.
Dar ce se întâmplă cu restul de 19? Unde sunt spitalele regionale și institutele de elită care trebuiau să transforme România în hub-ul medical al Europei de Est?
În Capitală, situația este de-a dreptul revoltătoare. Sub mandatul lui Rogobete, proiectele strategice pentru București au fost subiect de simpozioane, dar realitatea din teren arată o inerție criminală:
Institutul „C.C. Iliescu”: Promis ca fiind cel mai modern centru cardiovascular, proiectul a fost măcinat de contestații și întârzieri în licitații. Deși clădirea nouă este într-un stadiu de structură, echiparea promisă prin PNRR este departe de a fi realizată.
Spitalul de Urgență al MAI „Prof. Dr. Dimitrie Gerota”: O investiție de peste 200 de milioane de euro care trebuia să fie „spitalul viitorului”. Astăzi, șantierul este o groapă imensă unde utilajele stau mai mult parcate decât în mișcare.
Centrul „Zerlendi”: Reconstrucția Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” a rămas, pentru mult timp, un afiș electoral. Lucrările au început cu o întârziere de un an, iar acum, odată cu picarea guvernului, constructorii se tem de blocarea plăților.
În restul țării, promisiunile lui Rogobete și tăierile bugetare mascate ale lui Bolojan au creat un peisaj dezolant.
Cluj-Napoca: Spitalul Regional de Urgență, proiectul „mamut” de sute de milioane de euro, este încă în faza de structură la sol. Sub Bolojan, finanțarea a fost „optimizată”, ceea ce în limbaj administrativ a însemnat că execuția a fost încetinită.
Craiova: Pavilionul de medicină operațională-politraumă (Cazarma 1053) este un alt șantier unde termenele au fost ignorate sistematic. Sudul țării, care trebuia să primească o gură de oxigen prin acest spital, rămâne să se bazeze pe infrastructura comunistă a Spitalului Județean.
Constanța: Policlinica Municipală cu specializările cardiologie și oncologie este poate cel mai mare semn de întrebare. În timp ce pacienții cu cancer sunt trimiși la spitale private sau în străinătate, șantierul de la malul mării pare înghețat în timp.
Timișoara: Institutul Regional de Oncologie – o necesitate absolută pentru vestul țării. Aici, procedurile birocratice au „înghițit” timpul prețios, iar Rogobete nu a reușit să deblocheze fluxurile financiare la timp pentru ca execuția să fie vizibilă.
Potrivit datelor oficiale centralizate până la căderea Guvernului Bolojan, România a atras doar o fracțiune din tranșele PNRR destinate Sănătății. Din cele 2,2 miliarde de euro alocate inițial, o mare parte a fost redirecționată către „investiții de urgență” în digitalizare, o zonă unde rezultatele sunt greu de verificat de cetățeanul de rând.
„Am construit spitale pe hârtie, dar am lăsat pacienții în containere”, spun vocile critice din sistem. Alexandru Rogobete a apărat constant aceste proiecte, promițând că „până în iulie 2026 totul va fi gata”. Însă astăzi, la 8 mai 2026, cu 80% din șantiere aflate la un stadiu de execuție de sub 40%, promisiunea sa pare mai degrabă o iluzie politică.
