Image by congerdesign from Pixabay
Hidratarea corectă reprezintă pilonul fundamental al sănătății întregului organism, însă, din perspectiva aparatului urinar, apa este literalmente cel mai puternic medicament natural.
Autor: Dr. Lucian Vintilă, Medic Specialist Urolog
În cabinetul de urologie, una dintre cele mai frecvente întrebări pe care mi le adresează pacienții – în special cei care s-au confruntat cel puțin o dată în viață cu durerile crunte ale unei colici renale – este:
„Domnule doctor, ce apă este mai bună pentru rinichi? Pot să beau apă minerală cu gaze sau îmi face pietre?”
Miturile urbane din jurul apei minerale carbogazoase sunt numeroase. Mulți oameni sunt convinși că bulele de dioxid de carbon sau concentrația de minerale din sticlele cu etichetă multicoloră duc direct la formarea calculilor renali (litiaza renală). Ca medic urolog, consider că este de datoria mea să demontez aceste preconcepții și să explic, pe înțelesul tuturor, ce se întâmplă cu adevărat în rinichii noștri în funcție de apa pe care o consumăm.
Apa plată: Standardul de aur în urologie, dar cu o condiție
Pentru un urolog, apa plată de calitate, cu un conținut rezidual sec (totalul sărurilor dizolvate) redus sau moderat, reprezintă „combustibilul” perfect. Rolul principal al apei în sistemul renal este de a dilua urina.
Atunci când urina este înalt concentraat, substanțele precum calciul, oxalații, fosfații sau acidul uric încep să se satureze, să precipite și să formeze cristale. În timp, aceste cristale se unesc și dau naștere temutelor pietre la rinichi.
Consumul regulat de apă plată menține un flux urinar constant și limpede, asigurând „spălarea” mecanică a căilor urinare. Totuși, nu toate apele plate sunt identice.
Pacienții predispuși la litiază calcică ar trebui să verifice eticheta și să opteze pentru ape cu o mineralizare mai slabă (oligominerală). Însă marea greșeală nu este tipul de apă plată ales, ci cantitatea: un adult are nevoie de un aport care să asigure eliminarea a minimum 2 litri de urină pe zi.
Mitul apei minerale carbogazoase: Face sau nu pietre la rinichi?
Răspunsul medical scurt este: Nu, apa minerală carbogazoasă nu provoacă, prin ea însăși, pietre la rinichi. Dioxidul de carbon (bulele) care dă aciditatea apei nu are nicio legătură cu mecanismul de formare a calculilor renali. Odată ingerat, CO2-ul nu ajunge în sistemul urinar sub formă de bule care să blocheze sau să modifice negativ chimia renală.
Mai mult, studiile clinice au arătat că unele ape minerale pot fi chiar benefice. Multe dintre ele sunt bogate în magneziu și hidrogenocarbonat (bicarbonat).
Bicarbonatul are proprietatea de a alcaliniza urina (crește pH-ul urinar), ceea ce devine un factor protector major împotriva formării pietrelor din acid uric sau a celor din oxalat de calciu, prin menținerea acestor săruri în stare dizolvată.
Când poate deveni apa minerală un risc? Atenție la sodiu!
Deși bulele nu sunt periculoase, compoziția chimică a unor ape minerale poate ridica probleme în cazuri specifice. Elementul la care pacienții trebuie să fie extrem de atenți este sodiul (sarea).
Unele ape minerale carbogazoase naturale au un conținut ridicat de sodiu. Un aport masiv de sodiu forțează rinichii să elimine mai mult calciu în urină (hipercalciurie).
Când calciul din urină crește, crește automat și riscul ca el să se lege de oxalați și să formeze pietre. Prin urmare, dacă aveți antecedente de litiază renală sau suferiți de hipertensiune arterială, apa minerală carbogazoasă ideală trebuie să aibă un conținut de sodiu (Na+) de sub 20 mg/l.
Sifonul și apa carbogazoasă de masă: O distincție importantă
Este esențial să nu confundăm apa minerală naturală carbogazoasă (care izvorăște gata îmbogățită cu minerale și gaze din pământ) cu apa gazoasă de masă sau sifonul (apă de la robinet sau filtrată, în care s-a pompat artificial dioxid de carbon).
Sifonul nu aduce aportul benefic de magneziu sau bicarbonați protectori, având doar un efect de distensie gastrică și flatulență, fără beneficii terapeutice pentru aparatul urinar.
Verdictul medicului: Cum ne hidratăm corect?
În concluzie, diversitatea este cheia. Nu trebuie să eliminați complet apa minerală carbogazoasă dacă vă place, deoarece ea contribuie la volumul total de lichide necesar zilnic.
Recomandarea mea terapeutică pentru menținerea unor rinichi sănătoși este un consum mixt: folosiți apa plată oligominerală ca bază a hidratării zilnice (70-80%), iar restul poate fi completat cu o apă minerală carbogazoasă de calitate, bogată în magneziu și săracă în sodiu. Cel mai important indicator rămâne culoarea urinei dumneavoastră: dacă este deschisă la culoare, aproape transparentă, înseamnă că rinichii funcționează într-un mediu optim, indiferent dacă apa a avut sau nu bule.
Acest articol face parte din rubrica zilnică de educație medicală susținută de Dr. Lucian Vintilă pentru cititorii noștri.