Tensiunile din interiorul Partidului Național Liberal ating cote explozive în urma ultimelor decizii luate de conducerea centrală pentru organizația din Capitală. Hubert Thuma, lider influent în structura PNL și președinte al Consiliului Județean Ilfov, a lansat un atac dur, frontal, la adresa modului în care Ilie Bolojan a decis să reorganizeze filialele din București.
Într-o analiză fără menajamente publicată în spațiul public, Thuma taxează aducerea unor figuri străine de doctrina liberală la șefia sectoarelor și avertizează că partidul își pierde identitatea istorică, transformându-se într-o simplă agenție de plasare a forței de muncă.
Nucleul criticilor aduse de Hubert Thuma se bazează chiar pe declarațiile publice făcute de noii lideri instalați la comanda organizațiilor din sectoarele Capitalei, oameni care, până de curând, respingeau categoric ideea de a face politică sau de a se asocia cu un partid:
Oana Gheorghiu, recent numită președinte la filiala PNL Sector 4, declara în noiembrie 2025: „Nu mă tentează politica. Nu am venit nici să intru în politică, nici să susțin un anume partid”, completând chiar în ziua numirii că nu are „pretenții, reacții sau instincte de politician”.
Sanda Nicola, promovată la conducerea unei alte filiale, a rezumat decizia de a intra în rândurile liberalilor printr-o simplă întrebare: „De ce nu?”, recunoscând că funcția seamănă cu o angajare pe „perioadă de probă” pentru a repara o filială neperformantă și că instanța i-ar putea anula numirea.
Dragoș Pîslaru a simțit nevoia să sublinieze la congres că președintele PNL nu l-a obligat niciodată să devină membru de partid, o justificare nesolicitată care arată fragilitatea afilierii doctrinare.
Thuma a taxat acid această situație: „Spuneam în iunie că PNL nu e o platformă de reinserție politică. M-am înșelat. Între timp a devenit și agenție de plasare a forței de muncă, cu perioadă de probă. Nu cred că așa se conduce un partid de 151 de ani”.
Unul dintre cele mai grele reproșuri formulate de liderul liberal vizează ignorarea bazei reale a partidului — primarii și aleșii locali care aduc voturile în fiecare ciclu electoral.
Thuma amintește că în timp ce liderilor schimbați din București li s-au reproșat exclusiv rezultatele slabe, acestora nu li s-a permis de fapt niciodată să organizeze alegeri interne corecte: „Nu poți să-i ceri cuiva socoteală pentru o competiție la care nu l-ai lăsat să participe”.
În acest context, cei peste 1.150 de primari liberali, cei 12 președinți de consilii județene și zecile de mii de consilieri locali care au menținut structura PNL în viață asistă neputincioși la împărțirea filialelor din Capitală către persoane care încă își caută justificări publice pentru prezența lor în partid.
Folosind o analogie din domeniul medical, Hubert Thuma avertizează că impunerea cu forța a unor lideri din afara partidului va duce la un blocaj intern masiv:
„În medicină există o regulă simplă: o grefă pusă fără compatibilitate este respinsă. Corpul apără ce e al lui, din reflex. Îi puteți pune un cap nou peste noapte, dar nu-l puteți obliga să-l accepte”.
Mesajul transmis către vârful conducerii este fără echivoc: schimbarea reală se construiește prin convingere și inspirație, nu prin numiri arbitrare care calcă în picioare statutul și demnitatea membrilor cu vechime.
Finalul luării de poziție conține un reproș politic direct legat de incapacitatea de a gestiona negocierile majore ale țării:
„Domnule Bolojan, de 110 zile nu reușiți să faceți un guvern. Vineri ați scos din joben patru președinți de organizație într-o singură ședință. Se vede unde e urgența”.
Reacția lui Hubert Thuma reflectă o fractură profundă în interiorul PNL, unde aripa aleșilor locali și a liderilor tradiționali contestă deschis legitimitatea noilor veniți și direcția impusă de la centru, punând sub semnul întrebării însăși identitatea doctrinară a partidului.