Dan Tăpălaga și Cristi Pantazi au vândut G4Media către Radu Budeanu, patronul CanCan
Numele jurnalistului Dan Tăpălagă și al soției sale, judecătoarea Monica Niculescu, au fost recent readuse în centrul unei dispute aprinse privind reformarea sistemului de justiție și pensiile speciale ale magistraților.
Fostul judecător Adrian Toni Neacșu, susținut public de jurnalistul Robert Turcescu, a lansat acuzații directe privind ipocrizia morală a jurnalistului, în contextul în care soția acestuia ar beneficia de o pensie specială consistentă, în ciuda faptului că Tăpălagă susține public reforme dure în justiție.
Judecătoarea Monica Niculescu, pensionată la 50 de ani
Monica Niculescu, fost judecător la Curtea de Apel București și anterior șef de cabinet al Monicăi Macovei în perioada în care aceasta era ministru al Justiției, ar fi ieșit la pensie în anul 2021, la doar 50 de ani. Informațiile au fost scoase la iveală în spațiul public de fostul judecător Adrian Toni Neacșu, care a indicat că pensia lunară a acesteia ar depăși 5.500 de euro — o sumă care ar întrece chiar și salariul său de magistrat activ.
Deși nu există date oficiale confirmate de Ministerul Justiției sau de Casa Națională de Pensii, suma indicată este în linie cu pensiile speciale ale magistraților de rang înalt, calculate pe baza ultimelor salarii brute și a vechimii în sistem.
„Ipocrizie morală” și „nostalgie după binom”: acuzațiile lui Neacșu
Într-o postare lungă și dură pe Facebook, distribuită și de Robert Turcescu, fostul judecător Adrian Toni Neacșu afirmă că articolul recent publicat de Dan Tăpălagă despre „oligarhia instituțională” din justiție este doar un pretext pentru a justifica o eventuală reîntoarcere la epoca în care magistrații erau controlați de politicieni și servicii.
„L-aș crede dacă nu aș ști că soția sa, dna judecător Monica Niculescu, a ieșit la pensie la 50 de ani, în 2021, cu pensie de peste 5500 euro, evident depășind nivelul salariului pe care îl avea ca judecător la Curtea de Apel București”, a scris Neacșu.
Mai departe, acesta afirmă că Tăpălagă ar fi „purtătorul de cuvânt” al unei facțiuni radicalizate din magistratură, care tânjește după vremurile de influență și control din perioada „binomului DNA-SRI”.
Justiția post-binom: între reformă reală și campanii mediatice
Tăpălagă a publicat recent un editorial în care avertiza asupra „oligarhiei instituționale” ce ar putea apărea dacă reformele din justiție continuă în direcția actuală. Deși textul nu face referire directă la pensiile speciale, Robert Turcescu și Toni Neacșu susțin că întreaga construcție este o încercare mascată de a crea simpatie față de o parte a sistemului judiciar care a pierdut controlul în ultimii ani.
Turcescu a reacționat printr-o postare cu titlul ironic „Ceva răcoritor”, în care reia punctele cheie din textul lui Neacșu și sugerează că opiniile publice exprimate de Tăpălagă nu sunt deloc dezinteresate.
„Dan Tăpălagă consideră că o justiție care își recâștigă independența este o plagă numită oligarhie instituțională (…) Realitatea este că textul domnului Tăpălagă nu are legătură cu pensiile și trebuie citit în altă cheie”, scrie Turcescu.
Reacții oficiale: absente
Până la acest moment, nici Dan Tăpălagă și nici soția sa, Monica Niculescu, nu au răspuns public acuzațiilor. Lipsa unui punct de vedere oficial lasă loc speculațiilor, mai ales în contextul în care dezbaterea privind pensiile speciale a revenit puternic în prim-planul agendei publice, iar presiunea asupra guvernului pentru eliminarea acestor beneficii crește.
Nu este pentru prima dată când numele Monicăi Niculescu este asociat cu o zonă sensibilă din sistemul judiciar. Legătura sa cu Monica Macovei și cu perioada reformelor controversate de la începutul anilor 2000 o plasează în centrul unei rețele de influență care continuă să divizeze societatea românească între „justiția binomului” și justiția post-reformă.
Ce urmează?
Subiectul rămâne deschis, iar opinia publică așteaptă o poziție oficială din partea celor vizați. În același timp, cazul ridică întrebări legitime despre integritatea morală a celor care cer reforme din poziții de influență, dar care au în proximitate cazuri de beneficii netransparente sau privilegii discutabile.