Luna mai 2026 a adus în piețele din România primele trufandale de sezon, însă prețurile afișate la tarabe i-au lăsat mască până și pe cei mai înstăriți cumpărători. Dacă în anii trecuți „cireșele de mai” erau un simbol al primăverii, astăzi ele au devenit oficial un bun de lux.
Un kilogram de cireșe autohtone a ajuns să coste în piețele din București, Cluj sau Timișoara între 150 și 250 de lei, depășind prețul unui coș întreg de cumpărături de bază.
În contextul unei inflații care încă pune presiune pe buzunarele românilor, atingând pragul de 10,71% conform ultimelor date INS, sectorul agroalimentar pare să fie cel mai grav lovit.
Comercianții din piețele centrale precum Obor sau Piața Victoriei justifică prețurile exorbitante prin producția extrem de scăzută și costurile logistice care au scăpat de sub control în acest an.
Există trei factori fundamentali care explică de ce în mai 2026 asistăm la aceste cifre record. Primul și cel mai vizibil este instabilitatea climatică. Primăvara acestui an a fost marcată de un val de îngheț târziu care a măturat livezile din bazinele pomicole consacrate, precum cele din zona Moldovei și a Argeșului.
„Am pierdut peste 60% din floare într-o singură noapte de aprilie. Ceea ce vedeți acum la tarabă este bruma de producție salvată cu eforturi uriașe”, explică un producător prezent în piață.
Al doilea factor, adesea ignorat, este deficitul forței de muncă. În mai 2026, zilierii sunt aproape imposibil de găsit, iar costul pentru o zi de cules a urcat la pragul de 200 de lei, la care se adaugă masa și transportul. Aceste costuri se transferă direct în prețul final al kilogramului de fructe.
În al treilea rând, scumpirea carburanților și a ambalajelor a făcut ca transportul de la poarta livezii până la tarabă să coste cu 25% mai mult față de anul trecut. „Dacă punem motorina, locul la tarabă și pierderile (fructele fiind extrem de perisabile), prețul de 200 de lei este cel care ne permite doar să nu ieșim în pierdere”, susțin micii fermieri.
O situație care stârnește revolta cumpărătorilor este prezența la tarabele vecine a cireșelor importate din Spania sau Grecia, care se vând cu prețuri mult mai mici, variind între 45 și 65 de lei kilogramul.
Explicația este una pur structurală: marii producători din bazinul mediteranean beneficiază de subvenții europene mult mai consistente și de sisteme de depozitare frigorifică performante, care le permit să livreze volume mari la prețuri competitive. În contrast, producătorul român, lipsit de infrastructură de stocare, este forțat să vândă „azi pentru azi”, la prețuri care să acopere imediat găurile financiare lăsate de iarna lungă.
Efectul acestor prețuri asupra consumului este dramatic. Analizele de piață arată o schimbare a comportamentului de consum: românii nu mai cumpără cireșe la kilogram, ci „la pahar” sau la suta de grame, doar pentru a le oferi copiilor sau pentru poftă. Vânzările totale de trufandale în piețe au scăzut cu peste 55% față de aceeași perioadă a anului trecut, mulți clienți orientându-se către fructele de seră sau cele congelate, mult mai accesibile.
Nutriționiștii avertizează că această scumpire a fructelor proaspete de sezon are un impact direct asupra sănătății publice, privând populația de antioxidanții și vitaminele esențiale care apar odată cu primele recolte de primăvară.
Prognozele pentru luna iunie sunt ceva mai optimiste. Odată cu intrarea în pârg a soiurilor de vară și creșterea temperaturilor, oferta de pe piață va deveni mai bogată. Specialiștii estimează că prețul kilogramului de cireșe va coborî către pragul de 25-35 de lei după data de 10 iunie, însă avertizează că nu vom mai vedea niciodată prețurile de acum 3-4 ani.
Agricultura românească trece printr-o transformare dureroasă, unde costurile de producție ridicate și lipsa asocierii fermierilor transformă fructele autohtone în delicatese pe care doar puțini și le mai permit.
Cireșele de mai 2026 au devenit barometrul perfect al unei economii care se luptă cu scumpirile pe toate fronturile. Până când statul nu va investi masiv în centre de colectare și în subvenții direcționate către micii pomicultori, vom continua să fim spectatori la propriile noastre trufandale, expuse în vitrinele piețelor ca niște bijuterii prețioase.